te pregatesti pentru viata sau crezi ca o faci,dar pe neasteptate esti luat de un val naravassi aruncat in larg.de esti norocos incepi sa inoti ,iei valul in piept si cumva izbutesti....iar de nu incepi sa te zbati ,sa te afunzi tot mai rau ,tot mai iute...inveti una si alta,iti croiesti un tipar,pari sigur pe tine.apoi se intimpla ceva,orice,si te abate din drum...esti dezorientat,neajutorat...cararile vietii sunt multe si intortocheate.esti prins intre elenu ai cum sa scapi fara sa alegi una.ridici ochii spre cer si implori.destinul ne joaca pe degete,ne place ori nu suntem sclavi ai acestuia.linia e totul ,ramai verticalsi mergi inainte.ai cazut nu-i nimic.ridica-te si mergi .taraste-te daca trebuie dar ramai demn.la final s-ar putea sa nu afli nimic sau nimic din ce ti-ai dori tu,dar a meritat efortul ti-ai demonstrat ca poti reusi ,ca poti invinge.bucura-te,savureaza-ti cafeaua asculta o muzica fina,placuta.traieste!

nu sunt ce par a fi- nu sunt nimicdin ce-as fi vrut sa fiu!dar fiindca m-am nascut fara sa stiu, sau prea curind, sau poate prea tirziu...m-am resemnat ca orice bun crestin,si n-am ramas decat ....cel care sunt!---ion minulescu ,,nu sunt ce par a fi...,, alergam disperati pe culuarele vietii,neindraznind sa privim inapoi.undeva ne asteapta o linie de sosire pe care putem sa o trecem sau nu,intr-o ordine oarecare.invins sau invingator e musai sa poti sa duci cursa pana la capat!te simti epuizat si nervos....pieptul iti salta in ritm sacadat....lacrimi de bucurie ,necaz sau regret ti se preling pe obraji,iar pleoapele iti aluneca incet unindu-si genele ude..luna isi poarta falnica trena pe cerul noptii si te invaluie cu atingerea ei.un roi de vise iti da tircoale si te ademeneste ,patrunzi intr-o lume misterioasa ,intr-un labirint din care nu mai poti sau nu mai stii sa iesi.urmeaza ca cerul sa-si ridice obloanele ,sa te mingaie o raza timida de soare....e o noua zi ,un nou inceput ,o noua provocare!

Suntem purtati zilnic pe valurile vietii panditi la tot pasul de rechini ucigasi
.Ne zbatem in zadar caci nimeni nu aude strigatul nostru de ajutor.Abisul e chiar sub noi si inconstienti ne afundam tot mai rau ,tot mai rau...nici un colac de salvare...credinta din sufletul nostru e picatura de apa vie e raza de soare e o farima divina..simtim ca plutim simtim ca renastem ne simtim usurati de greutatea unei poveri coplesitoare.uf!Facem timid un pas inainte si inca unul si tot asa...viata isi reia cursul ,o noua zi incepe puitn mai optimista azi decat ieri.