Suntem purtati zilnic pe valurile vietii panditi la tot pasul de rechini ucigasi
.Ne zbatem in zadar caci nimeni nu aude strigatul nostru de ajutor.Abisul e chiar sub noi si inconstienti ne afundam tot mai rau ,tot mai rau...nici un colac de salvare...credinta din sufletul nostru e picatura de apa vie e raza de soare e o farima divina..simtim ca plutim simtim ca renastem ne simtim usurati de greutatea unei poveri coplesitoare.uf!Facem timid un pas inainte si inca unul si tot asa...viata isi reia cursul ,o noua zi incepe puitn mai optimista azi decat ieri.